Încă o seară de coșmar

Doresc să scot la vânzare, pe gratis, o filă din jurnalul meu absolut intim, netamponat. Ecce.

10 martie 1999, seara. Fac uz abuz de cele patruzeci de canale TV la dispoziție. Rolul telecomenzii devine prioritar. Dorința cognitivă depășește net pe cea sexuală. Tot schimb programele. Niciun serial sud-american palpitant. Decepție. Hopa ! Pro și Contra. Generația Pro este reprezentată de Octavian Paler. El este Constanta. Variabila se alege din tabăra contras. Unicul criteriu de selecție este puterea de a o asculta și de a ascunde discret plictisul. Coșmaruri secesioniste. Ardelean pursânge. Dovedit cu martori. Deduc majorarea prețului la Cavinton fără plumb. Casc. Avort premeditat. Telecomanda. Prima TV. Sunt empatici în privința sentimentelor mele față de V.C.Tudor. Ostilitățile sunt conduse de Presimțitul (pe bune) Andronic. Invitat, ex liberalul Cataramă, actualmente ascultător de goarna peneristă . Celălalt invitat puțin mai anonim. Ca orice subaltern din dictatură, îmbrăcat lejer. Îl paște șomajul. Nu a sesizat istoricul moment postdecembrist când șeful său a purtat cravată cot la cot cu securistul șef. Nu respectă instituția. Compensează însă mult cu servilism. Poate așa va fi iertat.

Proaspătul uns al lui Virgil Măgureanu își dă drumul. Față de pocherist, privire fixa in cameră, voce monotonă. Totuși mă distrez. De ce oare ? Da, știu. Numai tumbe logice. Logică dată peste cap. Multe. Trase in rafale, nici măcar foc cu foc, ca pe timpuri, în poligon. Încerc să-l urmăresc. Aproape imposibil. Am speranțe în Preasimțitul. Degeaba. Și el abandonează. Haos total. Râd de unul singur. Dar mă apucă și frica. Exemple :

Îl primește în noul partid pe pedeseristul Dima, deși nu a sprijinit reforma economică atunci când putea. Invers procedează cu un oarecare Constantinescu, care este prieten cu Remeș. Economic să fie liberal, politic însă  naționalist[LF1] , astfel fixează portretul robot al viitorului membru.

UDMR-ul, reprezentat prin extremiștii săi, este un real pericol pentru țară, fiindcă face parte din coaliția guvernamentală, pe lângă faptul că Ungaria intră in NATO si Schengen (sic). Partidul analog al lui V.C. Tudor nu este extremist doar prin liderul său, ci este un partid legionar în totalitatea sa. UDMR-ul i-a fost partener in reforme economice, dar este naționalist. De aici trag concluzia compatibilității absolute a liderilor UDMR cu portretul robot prezentat cu niște minute în urmă.

Nu a vrut să semneze o declarație, potrivit căreia se absolvă de calități securiste – fie de turnător, fie de activ profesional – fiindcă  se simțea lezat în dreptul lui constituțional de a-și apăra viața intimă. Totuși, a dat-o, este păstrat în seiful PNL. În vederea păstrării unei confidențialități totale, a mai dat un exemplar unui jurnalist de la Evenimentul zilei. Logic, nu ?

Se teme de separarea Ardealului de țară din cauza liderilor extremiști ai UDMR, constatând cu stupoare că prin redistribuirea centralizată a veniturilor bugetare Ardealul primește mult mai puțin decât cotizează, fapt sesizat de românii din zonă – vezi  Sabin Gherman – deci  investițiile trebuie să curgă în Ardeal, ajutându-i prin aceasta să cotizeze și mai mult. Logic. Buuuun.

Face apel la pătura de mijloc a societății să-l voteze, astfel, câștigând alegerile, vom avea un prim-ministru cu acest achiu, ce-i drept, și cu niște sume rămase din subingineria SAFI, care a fost atât de simplistă încât până ce şi procurorul a refuzat să creadă în existenta ei, refuzând, inclusiv pornirea procesului penal. Noi ducem lipsa unui pled mic, darămite de pătură mijlocie.

Ascultând toate acestea, mi-am adus aminte de îndatorirea sacră a fostei mele secretare, și anume, să cumpere in fiecare zi de miercuri revistele Academia Cațavencu și România Mare. Nu a priceput gradul de legătură între cele două. Ambele mă distrează. Așadar, noaptea trecută am ratat un somn, dar m-am distrat.

Rău Încurcataramă

Cu un kitschos salut american, I Love You

Fehér László

17 martie 1999 Academia Cațavencu